Dupa un scenariu identic cu acela din cazul lui Gigi Becali, hotii i-au furat masina lui Andrei, In timp ce coborase sa deschida poarta

Hrebenciuc Jr., atacat in fata casei!

Fiul deputatului PSD avea toate actele de identitate in torpedoul masinii lui, un BMW seria 6 Fiul cunoscutului om politic Viorel Hrebenciuc a cazut prada, sambata seara, hotilor de masini de lux. Acestia i-au furat chiar din fata casei masina, un BMW seria 6, evaluat la 60.000 de euro. Sursele noastre ne-au dezvaluit, in exclusivitate, ca hotii au actionat ca si in cazul unui alt furt mult mediatizat in ultima vreme, si anume furtul Mercedes-ului lui Gigi Becali.

Hrebe Jr. a ajuns sambata seara acasa cu masina si in fata casei (situata pe o strada retrasa, linistita) a coborat de la volan, fara sa scoata cheile din contact, ca sa deschida poarta si sa intre in curte. In cateva secunde insa, cand s-a intors spre masina, a observat ca un barbat a urcat la volan si a demarat in tromba! Exact cum i se intamplase si lui Gigi Becali, care lasase cheile in contact, cat a intrat pentru cateva minute intr-un bar din Pipera. Surse din anturajul familiei Hrebenciuc ne-au marturisit ca Andrei a depus imediat plangere, tatal sau insistand sa nu faca nimic fara stiinta politiei. De altfel, persoane apropiate anchetei spun ca exista deja si un cerc de suspecti. Paguba provocata fiului lui Viorel Hrebenciuc este cu atat mai mare cu cat el tinea in torpedoul masinii toate actele de identitate.

Contactat de reporterii CANCAN, Hrebe Jr. ne-a confirmat furtul masinii. "Este adevarat, insa nu pot sa va ofer mai multe detalii, intrucat doresc sa las politia sa-si faca treaba", ne-a declarat Andrei.
Dupa ce Hrebe Jr. a reclamat furtul BMW-ului, mai multe filtre ale Brigazii de Politie Rutiera au fost instalate in Bucuresti. Mai mult, sursele noastre din politie sustin acum ca persoana care a furat masina a actionat cu premeditare si, cu siguranta, are si complici: "In astfel de cazuri, furturile sunt planuite atent. Victima este urmarita, iar hotii actioneaza doar atunci cand stiu ca nu pot fi prinsi in flagrant."Sursa:www.cancan.ro

Surprins de paparazzii Cancan sarutandu-se cu alta, Vali Barbulescu plange dupa bebelusa Delia

Vrea un copil cu fosta iubita Viata amoroasa a DJ-ului Vali Barbulescu se schimba cu o rapiditate uimitoare. In editia de sa mbata, Cancan a publicat cateva fotografii in care Vali Barbulescu o saruta cu foc pe noua lui iubita, Diana Enciu, cu care este impreuna de o luna.

Fotografii nostri l-au surprins pe DJ impreuna cu Diana in ipostaze extrem de graitoare, in urma cu o saptamana, tinandu-se in brate si alintandu-se ca doi indragostiti veritabili.
Culmea este ca la numai o zi dupa "dovada" relatiei sale cu fiica celebrului fost manechin Euge nia Enciu, Vali Barbulescu ne-a trimis o declaratie uluitoare in care vorbeste despre dragostea lui pentru Delia Florea, bebelusa bruneta de la "Cronica Carcotasilor". "In cei 16 ani de activitate in showbiz (radio, TV, muzica, fotografie) nu am dat foarte multe interviuri despre viata mea privata. Iata insa ca in urma multor stir i sau altor pareri exprimate de catre jurnalisti/bloggeri in presa scrisa sau on line, simt ca este de datoria mea sa vin cu o declaratie oficiala si reala legata de recenta despartire de Delia Florea. Am avut o relatie extraordinar de frumoasa de aproape patru ani. Acum doua luni, in urma unor "probleme de cuplu", am decis ca este mai bine sa punem punct relatiei noastre. In mod absolut intamplator Diana Enciu pe care o stiam de mai bine de doi ani se afla intr-o situatie identica, relational vorbind. Asta a fost ceea ce ne-a apropiat si am inceput sa iesim impreuna. Nu am pretins niciunul dintre noi ca avem o "relatie", ca suntem impreuna. A fost vorba de o legatura de prietenie, platonica si care nu a compromis in niciun fel sentimentele noastre fata de persoanele de care tocmai ne despartisem. Dovada acestui lucru este chiar faptul ca, recent, Diana si-a reluat relatia cu iubitul ei. "La randul meu, eu inca o iubesc enorm pe Delia si mi-ar placea sa putem depasi impreuna aceasta perioada din vietile noastre si sa fim din nou un cuplu. Pentru mine relatia cu Delia este cel mai frumos lucru "intamplat" in viata mea si singurul lucru care ar egala ca importanta ar fi sa devenim impreuna parintii unui copil! Sunt mandru ca am fost impreuna aproape patru ani si ca nutresc inca atatea sentimente pentru ea! Este o fata remarcabila, cu un caracter fascinant de frumos si avem o chimie extraordinara! Asadar, sper ca lucrurile se vor rezolva si ca vom putea trai fericiti impreuna pentru restul vietii, ne-a declarat Vali Barbulescu."Sursa:www.cancan.ro

Moni si Iri nu mai formeaza un cuplu in public

Au inceput sa iasa iar separat

Perioada in care sotii Columbeanu erau nelipsiti de la evenimentele mondene, iar aparitia lor nu mai reprezenta nicio surpriza pentru nimeni, a luat din nou sfarsit. De cateva luni, cei doi nu mai au interese comune atunci cand vine vorba de distractie, asa ca si-au impartit "ocaziile".

Sotia miliardarului Irinel Columbeanu este la fel de prezenta ca si pana acum in cluburi si la mondenitati. In timp ce Iri a lipsit o perioada din prim-planul vietii de noapte bucurestene, consoarta lui a fost mai activa ca oricand. Vineri noapte, Moni a iesit cu fetele la Fratelli, unde s-au distrat pana dupa miezul noptii. Din fotografiile realizate de paparazzii CANCAN se vede foarte clar ca sotul ei nu a fost "invitat" la mica lor petrecere. Insa si-a trimis un "spion" - pe Miko, nasul lor de cununie - care le-a insotit pe fete la cea de-a doua destinatie, zona Sala Palatului.
La ora doua, Moni si amicele ei au parasit clubul si, desi parea ca vor merge acasa, au facut o noua oprire la un pub din centrul Capitalei, unde s-au distrat pana spre dimineata. Se pare ca gasca fusese invitata la aniversarea unei prietene de-a Monicai care implinise 30 de ani. Absenta lui Iri ar fi fost trecuta, poate, cu vederea daca, pe 16 aprilie, acesta nu s-ar fi afisat neinsotit la un eveniment monden de anvergura, la care, in mod normal, ar fi venit alaturi de sotia lui. Aceasta nu este prima perioada in care sotii Columbeanu apar separat la mondenitati. Anul trecut, cuplul a trecut printr-o faza similara, insa, in momentul in care au inceput sa apara barfe referitoare la un eventual divort, cei doi si-au revizuit atitudinea si au revenit in prim-plan impreuna. In astfel de situatii, scuza favorita a Monicai este: "Am avut de invatat".Sursa:www.cancan.ro

I se va face injecţia letală

Speranţa de eliberare a romanului condamnat la moarte in SUA s-a destrămat.

S-a chinuit luni la rand să obţină o rejudecare a cazului său, pe motiv că probele sunt insuficente şi că totul a fost o înscenare, însă juriul nu s-a lăsat păcălit de românul Gabby Tennis, în vârstă de 29 de ani, condamnat în 2006 la moarte, prin injecţie letală. În doar două ore, tribunalul din oraşul Fort Lauderdale a decis din nou, ieri, fără echivoc, că românul e vinovat de crima odioasă. Acum mai rămâne de văzut când se va pune în aplicare sentinţa.

“Gabby Tennis, eşti vinovat de moartea în chinuri a lui Albert Vessella, veteran american de 91 de ani, pe care l-ai ucis cu sânge rece, călcându-l în picioare”. Aşa a citit un membru al juriului verdictul, sub ochii consternaţi ai românului care, de data aceasta, s-a apărat singur. Imediat ce judecătoarea Susan Lebow ( care, din cauza unei erori de procedură, era cât pe ce să-l lase pe Tennis liber în 2006) a luat din nou act de decizie, a cerut unui ofiţer din sală să-l încătuşeze pe român şi să-l ducă din nou la închisoare.


Nu se ştie data execuţiei


Imediat ce juriul a părăsit sala, condamnatul s-a adresat cu tupeu judecătoarei: “Să nu mai lungim vorba. Să terminăm odată cu totul”. În zilele următoare, autorităţile statului Florida vor pune la punct detaliile pentru execuţie, însă procedurile ar putea dura, conform şerifului din Fort Lauderdale cel puţin un an.Sursa:www.libertatea.ro

«Animalele au luat-o razna»

Alexandru Popescu, 58 de ani, a povestit pentru Libertatea cum papagalii şi cainele din casă se comportau ciudat inainte de cutremur.

Un cutremur de pământ de 5,3 grade pe scara Richter s-a produs sâmbătă seara, în zona Vrancea. Potrivit Institutului pentru Fizică a Pământului, seismul a avut loc în jurul orei 20.30, la o adâncime de 120 de kilometri, şi a durat cinci minute.

Potrivit aceleiaşi surse, cutremurul, care nu a avut replici, s-a simţit în aproape întreaga ţară, de la Constanţa la Iaşi, dar şi în Republica Moldova şi în Bulgaria. La Bucureşti seismul s-a simţit foarte tare. Cutremurul cel mare încă este aşteptat de specialişti, dar nu mai devreme de trei ani. “Nu ne putem aştepta la un cutremur catastrofal până în 2012”, a declarat Gheorghe Mărmureanu, directorul Institutului pentru Fizică a Pământului. Imediat după seism, pentru o bună bucată de vreme, liniile telefonice au căzut, astfel încât oamenii nu au putut lua legătura cu cei apropiaţi, lucru care i-a speriat şi mai tare. Se spune că animalele simt din timp producerea unui seism... Există o căţeluşă în Buzău care şi-a avertizat cu multă vreme înainte stăpânii că se apropie ceva rău.

«Câinele alerga zăpăcit prin casă»

Alexandru Popescu (58 de ani) locuieşte la etajul 14 din 17, într-un bloc din cartierul Pantelimon. Omul ne-a povestit că aici s-a simţit cutremurul mai tare ca oriunde. Primii care l-au anunţat că ceva groaznic urma să se întâmple au fost vietăţile din casa sa. “Animalele au luat-o razna cu două minute înainte de cutremur, de frică. Papagalii, care de obicei fac mare gălăgie, au tăcut mâlc, iar Max, câinele meu, alerga zăpăcit prin casă”, spune Alexandru.

«Fugea când în dormitor, când în sufragerie»

“Căţeluşa mea, Diky, rasa Pekinez imperial, a tot alergat prin casă cu câteva ore înainte de seism. Nu mai avea linişte. Diky fugea când în dormitor, când în sufragerie. Ne-am dat seama că urmează să se întâmple ceva. Practic, ea a simţit cutremurul cu câteva ore înainte. Ne-am speriat foarte tare şi am simţit puternic zdruncinătura ”, a declarat Tudora Lefter, de 47 de ani.

«A ţiuit cu 20 de secunde înainte»

Mihaela G., din Titan, a fost avertizată din timp de pagerul antisesim “Foton 2000”. “A început să ţiuie cu 20 de secunde înainte de cutremur. Iniţial mi-a fost teamă, că sună la orice seism mic, dar când a început să se clatine blocul, m-am speriat”, a spus Mihaela.

«Ne-a zguduit întâi pe verticală şi apoi pe orizontală»

Gabriel Chiriac, în vârstă de 40 de ani, din Focşani: “Locuiesc la parter, într-un bloc cu patru niveluri. Am simţit foarte bine când s-a zguduit, întâi pe verticală şi apoi pe orizontală. Nu m-am speriat pentru că am trecut prin toate cutremurele începând din 1977 şi, comparativ cu celelalte, acesta a fost floare la ureche. Însă Doamne păzeşte de o replică mai puternică, precum cea din Italia!“.

«Lustra din tavan se clătina»

Georgerian Istrate, 70 de ani, din Focşani, a aflat de cutremur de la fiul său, care locuieşte în altă parte a oraşului: “Mă uitam la un film, dar nu am simţit nimic. Imediat după ce s-a liniştit am primit un telefon de la băiatul nostru, care ne-a spus ce s-a întâmplat. Atunci am privit la lustra din tavan şi am văzut că se clătina uşor. În rest nu am simţit nimic”.

«Mi-a trecut prin cap că vom muri striviţi»

Ionel Negoiţă, 53 de ani, din Buzău, locuieşte la etajul 3 şi s-a panicat foarte tare: “Eram în casă, mă uitam la televizor când deodată am auzit un huruit şi au început să se zguduie pereţii. Mi-am luat soţia şi ne-am adăpostit în pragul uşii, în dreptul unei grinde de rezistenţă. L-am simţit foarte puternic şi parcă nu se mai potolea. Într-o fracţiune de secundă mi-a trecut prin cap că blocul se va prăbuşi, iar noi vom muri striviţi sub dărâmături. Mă gândeam să sărim pe geam şi cred că o făceam dacă nu se termina mai repede”.

«Nu mai dorm de frică»


Ana Maria Zegreanu, de 48 de ani, din Buzău: “Am ajuns să nu mai pot dormi de frică. Stau în acest bloc cu bulină, clădire care a rezistat cutremurelor din 1977 şi 1986. M-a panicat şi mai rău seismul de sâmbătă noaptea”, se plânge ea.

10 ieşeni au ajuns la spital

Zece ieşeni speriaţi de cutremur au ajuns, sâmbătă seară, la Unitatea de Primire Urgenţe de la Spitalul Sf. Ioan, din Iaşi. Cei mai afectaţi au fost bătrânii cu afecţiuni ale inimii, unul dintre aceştia fiind internat la cardiologie. Ieşenii care au fugit pe scări pentru a ieşi cât mai repede din case s-au ales cu fracturi şi entorse. Este şi cazul unui bărbat de 43 ani care a fost internat la ortopedie, după ce şi-a rupt un picior.

«Am vrut să fug din casă»

Maria Onciu (73 de ani, foto) stă în centrul Capitalei, în- tr-un bloc construit în anul 1945, care are bulină roşie, fiind încadrat în clasa I de risc seismic şi spune că sâmbătă seară a trăit secunde de groază. “Nu ştiam ce să fac. Am vrut să fug din casă. Dar până să mă hotărăsc, legănatul pământului s-a potolit”, ne-a spus femeia.

A inventat un roboţel pentru salvarea victimelor unui seism

Veniţi de prin toate colţurile lumii, elevi din 27 de ţări se bat la Bucureşti pentru marele premiu al Concursului Internaţional de Proiecte Informatice Infomatrix, organizat de “Lumina” Instituţii de Învăţământ. Cotat cu şanse mari la medalia de aur este Cornel Amariei, elev în clasa a IX-a la Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti. Invenţia sa, botezată “robotul spion” - poate fi folosită în situaţii de urgenţă, după un cutremur, de pildă, pentru căutarea persoanelor dispărute. Mecanismul e capabil să detecteze orice mişcare, chiar şi pe întuneric, cu ajutorul razelor infraroşii. Datele sunt transmise în timp real la un computer conectat wireless. “Deocamdată am testat performanţele robotului în camera de cămin a colegelor de la liceu. Le-am făcut o «vizită» fetelor în dormitor, fără ca ele să sesizeze ceva”, povesteşte amuzat Cornel.

Oprescu anunţase un seism cu 500.000 de victime

Şi primarul Sorin Oprescu (foto) a avut informaţii privind producerea unui cutremur. El declara acum circa trei săptămâni, într-o emisiune televizată, că dacă Bucureştiul va fi lovit de un seism precum cel din 1977, acesta va provoca în jur de 500.000 de morţi. Surse de la nivelul conducerii Primăriei ne-au declarat că edilul-şef se întâlneşte azi cu directorii care au competenţe în acest domeniu pentru evaluarea planului de consolidare a clădirilor încadrate în clasa I de risc seismic.

De ce nu au funcţionat telefoanele?

Autoritatea Naţională pentru Administrarea şi Reglementarea în Comunicaţii va controla, de azi, operatorii de telefonie. Se vor căuta cauzele care au dus la disfuncţiile din reţeaua de telefonie în urma cutremurului de sâmbătă, în condiţiile în care seismul nu a avut o intensitate deosebită. Sursa:www.libertatea.ro

«Nu umblu cu bani la mine»

Libertatea a stat de vorbă cu Dinu Patriciu, unul dintre cei mai bogaţi romani.

E un mogul accesibil, care pare boem; un oligarh respectabil, cu umor controlat şi preocupări artistice. Primul patron de la noi de după 1989 a ajuns unul dintre cei mai bogaţi români 20 de ani mai târziu şi vorbeşte, simte şi munceşte ca un lider. Îl cheamă Dan şi Costache, dar toţi îi spun Dinu. Dinu Patriciu. La 59 de ani, dacă priveşte în urmă, are ce arăta. Mai jos vă prezentăm un dialog deschis, despre lume şi viaţă, într-o oră dedicată ziaristului Libertatea.

Libertatea: Cel mai bogat român e şi cel mai fericit?
Dinu Patriciu: Aceste noţiuni n-au legătură una cu alta. Banii înseamnă responsabilitate, muncă; să fii ocupat de dimineaţa până noaptea; să ai o viaţă plină măcar 12 ore pe zi... Dar, dacă aş fi pus să aleg, prefer fericirea.

Cât aţi tras în 20 de ani?
Nu doar am muncit, dar am şi călătorit enorm, mai ales în trecutul apropiat. În ultimele trei săptămâni am zburat 54 de ore cu avionul. E mai mult decât ocolul Pământului pe la Ecuator.

“A avea bani” ce înseamnă pentru dv.?
“A avea” nu semnifică ceva, ci a-i pune în mişcare capătă sens.

Ce nu se poate cumpăra?
Fericirea.

Care vă este cea mai puternică amintire?
În noaptea de 22 decembrie 1989 mă întorceam din Abu Dhabi cu un avion plin de români, împărţiţi în două tabere, pro şi contra lui Ceauşescu. Am aterizat la Varna, unde conflictul a continuat.

Din jumătatea “rea” de atunci, sunt unii care acum ne dau lecţii?
Nu comentez.

«În Emirate, am construit 24 de zgârie-nori, un hotel...»

Ce căutaţi tocmai în Emiratele Arabe Unite?
Mergeam în vacanţele studenţilor. Am construit multe acolo: 24 de zgârie-nori, un hotel, patru reşedinţe pentru familia Zayed al-Nahayan (n.r. - conducătoare în această ţară), una pentru fiul emirului, Mohamed bin Zayed, şi multe vile.

Vă lua statul toţi banii?
Evident. Primeam 12 dolari pe zi, dar noaptea mai desenam câte o perspectivă care costa 1.500 - 2.000 $. Banii ăştia erau negri, dacă se poate spune aşa, dar munciţi!

Cea mai puternică dorinţă neîmplinită?
Mi-e greu să răspund, pentru că sunt lacom.

Ce este un lider?
Jack Welch (n.r. - fost director executiv al General Electric), cel mai mare manager al acestui secol, spunea că managerul dă sarcini, liderul inspiră. Este un om care inspiră: are energie, o canalizează şi propune echipei un scop. Mai e nevoie şi de pasiune...

Câţi salariaţi aveţi?
În toate business-urile e vorba de circa 11.000.

Criza vă cere prudenţă?
E o perioadă dificilă, dar şi plină de oportunităţi. Ea diferă de normalitate prin viteza proceselor, prin apropierea statutului de victimă sau de câştigător şi printr-un proces rapid de schimbare de proprietate.

Cât încasează cel mai bine plătit salariat al dv.?
Sunt colaboratori care ajung să câştige între unul şi două milioane de dolari pe an.

Ce aţi lua în lumea de apoi?
Formula clasică e că nu luăm nimic cu noi... Totuşi: un lucru, o idee, un sentiment. Mi-aş lua Trivia (n.r. - joc de cultură generală).

Un obicei excentric?
Desenez în timp ce vorbesc şi mă ajut întotdeauna de desen în comunicarea cu colaboratorii. Îmi plac slide-urile (n.r. - prezentări electronice), dar prefer desenele.

Cum sunteţi ca şef? Nu sunt. Îmi place să cred că sunt un lider. Am colaboratori, nu subordonaţi.

Ce leafă aveţi pe cartea de muncă?
În prezent nu am nici una, nici alta. Ultima oară a fost în Parlament, de unde mi-am dat demisia în 2003.

De arhitectură vă e dor?
Acum, din păcate, meseria mi-a devenit un hobby. Soţia mea are un birou de profil şi uneori fac schiţele pentru diverse proiecte.

În ţară ce aţi proiectat?
Înainte şi mai ales după anii ’90 am desenat foarte multe case private, imobile de birouri, vile.

Aveţi frustrări profesionale când treceţi prin Capitală?
Bucureştiul e o ruşine: ca sistem de circulaţie, ca imagine urbană şi începe să-şi piardă şi farmecul de sat mare pe care-l avea.

Ce mai e de făcut?
Trebuie un efort coerent şi o viziune. De la cei care încearcă păstrarea istoriei până la cei care ridică zgârie-nori nu e nimic ordonat. Pot fi şi una, şi alta la un loc. Viziunea înseamnă a şti să-i faci să convieţuiască.

De unde şi cum v-aţi începe drumul în viaţă acum?
Răspunsul l-am aflat de la o copilă de 15 ani, într-o tabără unde am adunat 120 dintre cei peste 5.600 de bursieri ai fundaţiei mele: norocul este întâmplarea de a te afla la locul potrivit, în momentul potrivit, pentru care te pregăteşti toată viaţa.

Cât sunteţi de implicat în politică?
Sunt total neimplicat. Am alte lucruri mult mai bune de făcut. Între ’90-’95 am încercat ceva, apoi am decis să mă trag încet-încet deoparte.

Sunt voci care asigură că sunteţi în spatele unuia sau altuia...

Am o oarecare influenţă, dar asta nu înseamnă că o folosesc. Eu însă nu vorbesc neîntrebat.

Când minţiţi?
Într-o negociere, de pildă, nu e vorba de a minţi, ci de abilitatea de a prezenta adevărurile în diverse forme. În afaceri e periculos să minţi. O afacere e bună doar atunci când câştigă toate părţile implicate, iar transparenţa e obligatorie. Altfel, în viaţa de zi cu zi, în cel mai rău caz prefer să nu spun tot. Sunt momente de genul ăsta...

Care vă sunt marile temeri?
Să cad în ispită şi să mă risipesc.

De ce sunteţi duşmănit?
Pentru că sunt antipatic. Multă lume mă consideră arogant.

Dv. cum vă consideraţi?
Un tip normal.

Aveţi vreun vis neîmplinit?
Multe. Ar fi câteva proiecte de suflet, dar nu-mi place să vorbesc înainte despre ceea ce n-am făcut încă.

Ce nu vă place la România?
Lăutărismul. Înţelegem repede şi trecem pe deasupra lucrurilor.

Eraţi un profesor sever la Arhitectură?
Nu. Aveam o relaţie apropiată cu studenţii, diferenţa de vârstă nu era mare. Deveneam fiară cu cei pe care nu-i vedeam călăuziţi de pasiune pentru ceea ce fac, care ocupau locul degeaba.

Aveţi prieteni vechi de condiţie modestă?
Da. Mă văd cu ei şi diferenţele de statut social sau de avere n-au importanţă.

Cum vi se adresează colaboratorii?
La persoana a doua singular, le cam impun să‑mi spună Dinu. E modul american de comunicare, mi se potriveşte.

Vă certaţi copiii?
Am făcut-o şi pe asta, normal. Fetele mele sunt mari: au 22, respectiv 26 de ani. Însă sunt prea bătrân ca să mai ţină cu cearta, merg pe convingere.

Sunt copii de bani gata?
Le-am învăţat să-şi trăiască propria viaţă şi am un contract cu ele, de acum 10 ani: dacă la 30 de ani nu câştigă fiecare câte 150.000 $/an, prin propriile puteri, nu moştenesc nimic. Totul va rămâne unei fundaţii.

Cum vă vedeţi ca bunic?
Cu greu. Acum mă simt ca la 25 de ani, uneori am senzaţia că n-am evoluat.

Cum e arhitecta din spatele dv.?
Foarte puternică. Cu sfaturile în afaceri însă e mai greu, pentru că ea spune că sunt închis şi imprevizibil.

De ce nu vă implicaţi în sport?
Am fost în baschet şi am şi făcut. Fotbalul nu mă pasionează şi nu cred că este o industrie suficient de matură ca să admită profesionalismul în afaceri.

Locuinţă la Paris, casă în Caraibe, iahturi, avioane

Case, maşini, iahturi, avioane... Cam câte bifaţi din fiecare?
Am un apartament la Paris şi o casă în Caraibe. Mai este o vilă la Snagov, în care stăm, şi două în Bucureşti. Îmi plac maşinile frumoase, dar nu fac o pasiune din asta. Conduc rar, de obicei în maşină lucrez, în timp ce fac naveta. Maşina, pentru mine, are o funcţie utilă. Mai am două iahturi, unde din când în când colaboratorii mai fac team-building-uri, şi două avioane.

Ceasuri, bijuterii strângeţi?
Colecţionez artă, dar n-am un spaţiu unde să‑mi pun tot ce am.

E tabloidizarea generalizată la noi?
Viteza de circulaţie a informaţiei are şi subproduse. Nu mă uit la OTV, mi se pare incredibil, la fel ca şi multe emisiuni suburbane ca nivel de inteligenţă şi de interpretare. În presa românească există foarte multe căderi de dragul câştigului imediat.

Ce e o vedetă?
Cuvântul şi-a pierdut sensul în această ţară. O vedetă e un lider, un monstru sacru. În învălmăşeala neconsolidată a industriei presei de la noi nu reuşesc să se aşeze la locul potrivit. Fetele astea care se dezbracă prin tabloide, Sexy-Brăileanca, Alina Plugaru, Simona-Sensual, sunt departe de orice pretenţie.

Rostiţi câteva nume de vedete- lideri după normele apreciate de dv.
Ilie Năstase, Cristi Minculescu şi echipa lui, Ilfoveanu (n.r. - Ana, Sorin şi fiii lor, Nicu şi Adrian - artişti plastici), Irinel Popescu (medic), Dorin Ştefan (arhitect), Călin Zamfirescu (avocat), Andrei Pleşu, Mircea Dinescu... Sunt foarte mulţi oameni extraordinari pe lângă noi.

Nimic din politică?
Aici sunt politicieni, lideri nu prea.

Bacşişurile la ospătari şi la frizeri le-aţi exersat? Şpaga la doctori?
Primele sunt normale în toată lumea, în unele ţări se trec pe chitanţe ca să poţi plăti cu cardul. E parte a venitului legitim al acelei persoane. Şpaga e un folos necuvenit pe care-l oferi cuiva pentru a face sau a nu face ceva. La doctori e vorba de o sumă benevolă care măsoară recunoştinţa ce i-o porţi, fără să aibă legătură directă cu mărimea ei. Dacă s-ar legaliza aceste tipuri de venit, s-ar face un lucru bun. De ce doctorul trebuie să fie plătit la un nivel ridicol prin intermediul statului şi eu nu-l pot plăti direct, legal şi neobligatoriu?

Vă e dor de nişte ore de meditaţie?
Le făceam cu plăcere, dar câştigam şi bani.

Sunteţi pe stradă şi vă iese în cale Dinu Patriciu. Care este primul gând pentru el?
Aş fi curios să-l cunosc.

Definiţi moralitatea.
Fiecare comunitate are un cod etic. A te înscrie în el cât faci parte din comunitate înseamnă moralitate. Mai mult de atât nu se poate spune atât timp cât accepţi că şi ceilalţi pământeni îţi sunt egali.

«Am auzit un angajat:“A venit oligarhul nostru”»

Cum suportaţi titulaturile de mogul şi oligarh?
Dacă pornesc de la originile istorice, primul nu are de ce să mă supere. Mă enervau ambele prin conotaţia negativă, dar acum mă amuză. De când treceam printr-o fabrică de-a mea şi am auzit un muncitor spunându- le colegilor: “Fraţilor, a venit oligarhul nostru”, mă amuză.

Cât la sută din realizările dv. sunt talent şi cât noroc?
Eu nu cred în talent şi nici în specialişti. Cred în inteligenţă, motivaţie, inspiraţie. Toate se moştenesc, dar vin şi din educaţie. Cultura e ce-ţi rămâne după ce ai uitat, iar fundamentul cultural e cel mai important în ce realizezi în viaţă.

Uneori vă doriţi să vă treziţi alt om?
Mi-ar plăcea, dar nu mă obsedează ideea.

Când v-aţi îmbătat ultima dată?
În studenţie. Acum consum alcool foarte rar.

Mai e loc de emoţie, de sentimente între atâtea miliarde?
Sigur că da. Altfel devii din om, neom.

Cât fumaţi pe zi?
Două pachete. Dar mai trec pe trabucuri aşa, câte un an, şi mă opresc de la consumul de ţigări.

«Acum două săptămâni am fost cu metroul»

Când aţi fost ultima oară cu metroul?
Acum două săptămâni, de la Pipera la Universitate. Metroul e un antidot excelent la aglomeraţia de pe străzi.

Nu s-a mirat nimeni?
Unii se mai uitau insistent. Eu însă merg mult şi pe jos.

Aveţi gărzi de corp?
Nu, şi nici nu voi avea vreodată. Ar însemna o îngrădire supărătoare a libertăţii.

Cât aţi cheltuit cel mai mult într-o zi, pentru nevoile dv.?
Sunt foarte modest, de obicei nu umblu cu bani la mine. Dacă mă scobiţi în portofel nu găsiţi mai mult de 200-300 de lei. Nu prea am nevoie de bani, nu cheltui.

Părinţii dv. mai trăiesc?
Tata ar fi trebuit să aibă 106 ani, mama are 80. Eu şi fratele meu am încercat s-o facem să recupereze, în ultimii 20 de ani, ce n-a făcut într-o viaţă: e o pensionară care călătoreşte prin lume cu prietenii ei.

Cine este Dinu Patriciu

S-a născut în 3 august 1950 în familia unui cunoscut petrolist din perioada interbelică. Absolvent al Institutului de Arhitectură Ion Mincu din Bucureşti, Patriciu este de profesie arhitect şi a lucrat imediat după terminarea facultăţii la Institutul de Proiectări al Ministerului Comerţului Exterior. În scurt timp devine asistent universitar al Institutului de Arhitectură. Este căsătorit tot cu o arhitectă, Dana, cu care are două fete, de 22, respectiv 26 de ani. În 1990, Dinu Patriciu devine membru fondator al Partidului Naţional Liberal, din partea căruia a fost şi deputat în două legislaturi. În prezent, este CEO al grupului Rompetrol şi are afaceri în imobiliare, transport aerian, IT, mass-media şi energie alternativă. Povestea grupului Rompetrol, cea mai importantă afacere a sa, a pornit în 2001, de la privatizarea grupului Petromidia, ajungând în prezent la 40 de companii răspândite în 13 ţări.Sursa:www.libertatea.ro